De la: bibliotecaru.wordpress.com
@ Petrişor
Gândul meu nu este împotriva băncilor, cum ar părea la prima vedere, ele au un rol bine definit în societate. Gândul meu este împotriva tehnicilor de sugestie în masă practicat prin reclamele TV şi altele asemenea tehnici de manipulare, care uneori se întâmplă de la sine, fără intervenţia sistemului bancar. Foarte puţină lume realizează cum stă treaba cu împrumutul, “de adevăratelea”, chiar şi oameni instruiţi, inteligenţi, chiar şi cei care fac împrumutul nu realizează dimensiunea lui de multe ori. Fenomenul Caritas a lovit atât de puternic tocmai pentru că nu ocoleşte oamenii inteligenţi şi instruiţi. Ar trebui să se explice că împrumutul bancar pentru consum personal nu este un instrument al bunăstării. Cetăţeanul priveşte la vecinul său şi vede că şi-a luat frigider, plasmă, maşină de spălat vase, în rate, şi îşi spune… uite, vecinul meu, care ieri nu avea după ce bea apă, a devenit bogat peste noapte făcând un împrumut, plătind apoi “numai” două sticle de bere pe zi”. Trebuie să fac şi eu! Chiar mâine… văd eu ce va fi “pe urmă”.
Împrumutul este benefic numai şi numai atunci când folosind banii împumutaţi obţii o sumă ceva mai mare decât ceea ce trebuie să dai înapoi.
De exemplu, dacă faci împrumut ca să cumperi o casă pentru că nu ai unde sta (evident, trebuie să-ţi şi permiţi susţinerea ratelor), valoarea chiriei pe care ai plăti-o dacă nu ai avea unde să stai depăşeşte, de obicei, dobândă pe care o dai la bancă, şi aceasta este vestea bună. Pe de altă parte, cumpărând o casă eşti legat, nu te poţi muta în altă parte şi ai şi alte probleme financiare pe care nu le ai când stai cu chirie cum ar fi consolidarea blocului, reabilitarea termică, punerea de apometre, gazometre, schimbare de ţevi, fond de rulment… Cinstit ar fi ca cineva să prezinte aceste lucruri atunci când vorbeşte despre credite.
Dacă faci un împrumut pentru a investi într-o afacere şi beneficiul afacerii la sfârşitul perioadei de rambursare depăşeşte costul împrumutului, iar e OK.
Altfel…
Şi mai e ceva. Cineva ar trebui să explice ce înseamnă…
“Perioada mare de creditare, 40 de ani, cea mai mare din piaţă”, eu aş traduce-o cu ai 20 de ani, iei un credit ipotecar şi scapi de el când ieşi la pensie.
“Posibilitatea de a face rambursari cu comision 0%”, când nu e aşa, atunci dai banii înapoi mai devreme şi e ca şi cum i-ai da la termen, nici un avantaj.
“Vechime in munca de numai 3 luni la actualul loc de munca” adică banca îţi dă împrumutul chiar dacă ştie că luna viitoare sunt şanse destul de mari să rămâi şomer.
“Gradul de îndatorare de pana la 70%” adică… asta chiar nu îmi dau seama ce înseamnă: Bancpost aplică noi plafoane de îndatorare a persoanelor fizice la creditele pentru locuinţe şi de nevoi personale. Banca a primit săptămâna trecută avizul BNR pentru noile norme de creditare. Gradul maxim de îndatorare este de maxim 70 la sută la creditele pentru locuinţe şi de 60 la sută la creditele de nevoi personale. Mă gândesc că ar fi 70% din venituri. Adică voi rămâne cu 30% din venit până la pensie, muncesc de 1000 de euro (altfel cum să ajungi să faci un astfel de credit) sunt baban, şi rămân cu 300 de euro, adică nu chiar atât de “baban”, mă duc la muncă pe joc că nu am bani de benzină. Se gândeşte cineva la faptul că cel care câştigă mult câştigă şi nesigur? Salariile mari sunt cele mai nesigure. Dacă sunt Teo Trandafir şi iau 10.000 de euro pe lună (zic şi eu o cifră), mă pot baza pe ea timp de 40 de ani? Evident că nu, la anul poate ajung să şomez, contractul expiră.
Repet, nu vreau să vorbesc în contra cuiva, aş vrea ca cel care ia împrumutul să înţeleagă exact care sunt costurile lui, şi aici nu mă refer numai la costurile ascunse ale unui împrumut, ci şi la ce se înhamă efectiv acel om. Poate că ar trebui să ştie că dacă în cel de al 39-lea an de plată nu mai poate plăti rata, banca îi vinde casa pentru a recupera acel ultim an, şi rămâne pe străzi. Dacă oamenii ar înţelege riscurile, şi banca ar fi protejată de clienţi nesolvabili. Un astfel de blog ar fi bine-venit.
